Les Toujours Cachées

Pe parcursul câtorva ani, curiozitatea m-a împins să trag cu ochiul la multe lucruri interzise, sau cel puţin care nu m-au poftit dinadins să privesc înspre ele. Însă nu numai că am privit, ca să le descopăr, ci am şi îndrăznit să şi declanşez.

Pe unele lucruri le-am surprins aşa cum sunt ele în intimitatea lor, altele aveau o poveste atat de nesemnificativă că probabil nimeni altcineva nu a avut timp să o afle. S-au aşezat în faţa obiectivului meu imagini care descriau situaţii adevărate, din spatele unor uşi, ale unor porţi sau ale unor ziduri. Astfel prezenţa unor jucării sau a unor leagăne îmi povestea despre existenţa unor copii pe care nu am apucat sa îi văd, cuşca unui căţel îmi spunea numele şi rasa lui, şi nişte trunchiuri de copac legate în mănunchiuri mă trimiteau cu gândul la strânsul fânului în căpiţe.

Am căutat, prin găuri de chei, să văd ce se petrece dincolo, un “dincolo” mereu fascinant pentru că este ascuns. Mi-a facut plăcere să interpretez ceea ce vedeam astfel încât să leg o poveste, sau să inventez una. Imaginile surprinse mi-au spus mai mult despre oamenii care locuiau “dincolo” decât ar fi putut ei să rostească. Au dovedit o clipă din viaţa cotidiană, “in actu”, un moment de răgaz pe care nu l-aş fi surprins altfel decât spionând.

Fotografiile cuprind imagini furate din diverse oraşe ca Braşov şi Cluj, din sate din România, precum şi din oraşul francez Concarneau.

Fie că este vorba despre o grădină, sau despre orizontul liniar pe care îl formează oceanul, am încercat cu fiecare ocazie sa redau, cât se poate, din gestul privirii pe ascuns, incluzând în cadru şi obstacolul care statea între mine şi peisajul vizat. Am strâns astfel o colecţie de poveşti rostite în şoaptă, pe care le redau cu plăcere celor curioşi ca şi mine.

Aş putea să divulg locaţiile unde am surprins aceste imagini, dar atunci ele n-ar mai rămâne ascunse, aşa cum le-am găsit eu, astfel prefer să nu o fac. În schimb aş putea să las o invitaţie în poştele câtorva case care au participat, fără să ştie, la expoziţia mea. Ar fi frumos dacă măcar o singură persoană şi-ar recunoaşte grădina şi ar vedea ceva în plus faţă de ce este obişnuit să vadă în fiecare zi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: